DE CE NE PLEACĂ COPIII?

               Sunt femeie,sotie si nu in ultimul rand mama.Mama  a doi copii.Un baiat si o fata.Fata este mai mare si a facut de curand majoratul.Nu sunt o femeie in varsta.Dar am fost de acord sa aduc pe lume un copil la o varsta care pentru multi este prea mica.Aveam aceasi varsta ca si fiica mea cand mi-a luminat viata cu aparitia ei.A fost un copil dorit .Niciodata nu am zis ca imi pare rau de pasul de a fi parinte tanar.Decizia asta am luat-o cu mult timp inainte sa ma casatoresc ,cand aveam undeva in jur de 15 ani si o colega de a mea era foarte suparata de faptul ca mama sa nu o intelege cu absolut nimic.Mama colegei avea undeva in jur de cincizeci si ceva de ani.Atunci mi-am zis ca eu voi face copii de tanara.De mama nu pot spune ca m-a facut tarziu ,pentru ca avea  26 de ani iar inaintea mea erau fratele si sora mea mai mari cu 5 si respectiv 7 ani.Intotdeauna mi-a placut relatia dintre sora mea si mama.Erau ca doua prietene.Si cu mine a incercat mama numai ca eu eram mai singuratica si chiar nu  imi doream acest lucru.Acum accept ca suntem oarecum ca niste prietene dar nu ii impartasesc ce ii impartasesc celei mai bune prietene ale mele.Fata mea este una din  cele mai bune prietene ale mele.Nu va ganditi ca ii spun anumite intimitati,mi-ar fi oarecum rusine,insa in cea mai mare parte a discutiilor ne spunem una celelaltei ce ne doare.Si vreau sa cred ca si eu sunt pentru ea la fel.Nu am fost niciodata o mama ca celelalte si anume sa ii spun cand sa manance ,cu ce sa se imbrace si la ce ora sa fie in casa.Si vreau sa va spun ca nu am avut niciodata probleme cu ea.Nu umbla teleleica,nu a lipsit de la scoala decat in limita bunului simt si a mers foarte bine cu scoala desi nu stiu daca am controlat-o vreodata daca si-a facut temele.A luat si bac-ul .Si cu note foarte bune.Ma mandresc cu acest lucru foarte mult desi recunosc ca nu am nici un merit.In afara de faptul ca i-am asigurat un acoperis deasupra capului ,haine si mancare nu pot spune ca i-am oferit altceva.Deoarece nu am avut posibilitatea.Nu am putut sa ii pun meditator desi poate avea nevoie.Ca si parinti lucram de dimineata pana seara pe salarii ce ne ajung sa platim facturile si sa umplem frigiderul doar in ziua de salariu.Daca dorim sa ne luam ceva de imbracat cumparam pe rand pentru cei din familie.Luna acesta fata apoi baiatul si pentru noi... mai vedem sau mai purtam ce avem.Dar nu ne plangem important e sa fim sanatosi sa putem sa muncim.Cam asa gandim acum cei ce ne indreptam catre 40 de ani.Doar atat mai putem sa speram.
Insa cu generatia ce ne urmeaza....aici intervine o problema.Si anume ca isi doresc mai mult ca noi.Ca si parinte ma vad dator sa ii ofer copilului un viitor.Si nu prea pot.
                  Acum ,fata,isi doreste sa mearga mai departe.Vrea sa dea la medicina .Frumos vis nu am ce zice .M-am interesat sa vad la ce valoare ne-ar duce acest vis al fetei .Undeva in jur de 7000 de lei anual.Numai cifra spusa nescrisa pe hartie ma inspaimanta.E salariul meu pe mai bine de jumatate de an fara sa cheltui nimic din el.Si cum sa fac?De imprumut nici nu poate fi vorba ,neavand cu ce sa il achit bineinteles.Copilul stie ca nu avem posibilitatea de a-l ajuta cumva si ne spune cum ca ar putea sa  mai amane putin acest vis.Putin?Ce inseamna putin?Cativa ani poate  si atunci ce speranta ar putea avea?
                S-a gandit sa plece in strainatate.In Anglia a gasit sa munceasca .Acolo mai sunt plecati niste prieteni de ai ei care la fel au terminat scoala si nu au gasit de munca aici decat pe la fast-food-uri pe salarii de 800-1000 de lei.Ca sa scoata ceva in plus era nevoie de ore suplimentare si astfel ajungeau sa lucreze cate 16 ore pe zi ca sa capete la sfarsit de luna undeva in jur de 1400-1500 de lei.
              Care mai de care ,in fiecare zi vad copii iesiti dupa bancile scolii ca se innarmeaza cu tarie si isi fac bagajele pentru a pleca spre alte meleaguri sperand ca isi vor putea crea un viitor.Pentru ca vreau sa va spun ca toti acesti copii care pleaca au in gand ideea ca dupa ce vor strange ceva banuti sa se intoarca inapoi.Nu isi doresc sa traiasca acolo.Doar ca acolo pot avea un trai mai usor.Ca si toti acei romani plecati cu anii pe alte meleaguri pentru a se putea intoarce sa isi ridice o casuta sau sa isi deschida ceva sa poata asigura familiilor.
Andrei este un vecin si fost coleg cu fata mea.A renuntat la facultate dupa ce tatal sau a suferit un accident cerebral la nici 45 de ani macinat de gandul ca nu mai putea sa isi plateasca nici macar facturile .A renuntat si a plecat in Cipru ca si ospatar.Nu castiga foarte mult dar din putinul acela timite luna de luna acasa ca parintii sai sa poata supravietui.
Alina ,eleva eminenta,absolventa a facultatii de drept,satula sa mai munceasca prin mall-uri si supermarketuri pe 6-700 de lei a plecat in Franta la cules de ciuperci.Spera sa stranga destui bani sa poata face ceva cand se va intoarce.
Victor ,a terminat finante banci si cand a descoperit ca nimeni nu doreste sa il angajeze fara experienta in cea ce a terminat a muncit la diferite depozite de marfa.Satul sa mai fie caraus alaturi de barbati ce terminasera 8 clase a plecat in Germania  sofer pe curierat rapid.E multumit cu salariu.Ajunge undeva in jur de 2500 de euro si spera ca in cateva luni sa isi ia masina proprie de carat colete.
Exemple sunt multe si as da la nesfarsit ,acestea fiind doar cele din preajma mea.Cu siguranta ca exemple sunt cu miile peste tot.
Toti isi doresc lucruri nu neaparat imposibil de realizat.Ideea este ca nu isi mai pot dori lucruri marunte.Ca o rochie mai extravaganta,o iesire in oras ,o plecare de week-end la mare sau munte.Astea sunt pentru copii de bani gata ce le sunt prezentati la orice ora din zi si din noapte de media .
Indignarea si supararea mea cea mai mare este ca desi fenomenul a inceput sa ia o foarte mare amploare in ultimii ani nimeni nu se sesizeaza sa faca ceva.Noi ,parintii acestor copii (copii buni de altfel)am mai facut ce am mai facut.O casa (greu),care o intretinem numai noi stim cum,un serviciu chiar si prost platit dar ei ,generatia ce ne precede ce vor face?
Mi-e greu sa spun numai ca voi putea sa o las sa plece.Dar ce ii pot oferi?Un loc de munca langa mine unde dupa 8 ore deabia mai poate sa mearga ?
In urma cu doua zile a plecat o alta fata .Bianca ,20 de ani.Nu au mai putut ai ei sa o tina in facultate ,tatal fiind disponibilizat iar mama ramanand cu somajul sa plateasca ratele la banca ce o facuse ca ea sa poata merge la facultate.In poarta in momentul plecarii amandoi parinti cu lacrimi in ochi incercau sa o faca sa se razgandeasca si sa spere ca vor gasi o solutie.Singura solutie era ea ,sopilul lor ce se straduisera o viata intreaga sa ii ofere cat pot sa nu ii lipseasca nimic.Si acum lumina ochilor lor pleca .Deoarece aici nimeni nu ii puteau ajuta.Imaginea aceea ma urmareste si ma gandesc daca voi putea sa ii dau drumul turturelei mele sa zboare.Si nu deasupra casei unde atunci cand ii este sete sau foame sa poata sa coboare si sa ceara.
Mi-as fi dorit ca ,copii mei sa vada o tara straina in drum spre o vacanta de vis .
Si atunci cand voi trebui sa merg la vot mi-ar placea sa am posibilitatea sa zbier,sa urlu la cei ce isi doresc sa fie alesi si sa le arunc in fata toata umilinta acelor romani ce au trebuit sa plece sa isi poata intretine familiile multe dintre ele destramate.
DE CE NE PLEACA COPIII?PENTRU CA AICI NU AU NICI UN VIITOR!SI NICI MACAR PREZENT!